În data de 17 octombrie a fiecărui an, începând cu 2013, se sărbătorește Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial, în acord cu Convenția pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, prilej de a readuce în prim-plan un imens tezaur de tradiții, obiceiuri, meșteșuguri tradiționale ș.a., adică elemente ce dau identitate unui neam, unei comunități.

Fenomen procesual, ireversibil si irepetabil, avand caracteristici determinate de tipul de creație și transmisie dominant oral, folclorul necesită, pentru a fi studiat, o consemnare cu ajutorul mijloacelor de imprimare. Sunt folosite tehnici manuscrise, dar mai ales imprimarea cu ajutorul aparatelor de înregistrare și redare a sunetului și imaginii pe diferite tipuri de suporți.

Cu ocazia primului Congres internaţional de folclor din 1937, la Paris, C. Brăiloiu afirma că este necesar să lăsăm moştenire savanţilor viitorului un răspuns la toate întrebările care vor surveni în provocările socio-culturale ale vremurilor. Deja, încă de atunci, cercetătorul a apreciat că arhiva pe care o conducea acumulase un tezaur de peste 7200 cilindri şi peste 120 discuri cu imprimări de folclor din toată ţara.

În anul 1944, la Geneva, au fost înființate Arhivele Internaționale de Muzică Populară, Constantin Brăiloiu propunând, cinci ani mai tărziu editarea unei colecții discografice universale, având sprijinul UNESCO. A urmat editarea unei prime tranșe de 10 discuri ilustrative ale proiectului, „Colecția universală de muzică înregistrată” ce avea să funcționeze sub egida UNESCO începând din 1951,...

Evidențierea peisajului cultural, istoric și social în care persoanele cărora le-a fost decernat titlul de TEZAUT UMAN VIU se desfășoară, pune în valoare practici sociale rezultate din interferența omului cu natura și sunt ilustrative nu doar pentru marcarea dezvoltării personale și comunitare, ci și pentru evoluția omenirii de‐a lungul timpului, sub influența constrangerilor de mediu și a oportunităților oferite de natură și de circumstante sociale, economice și culturale...

Academicianul Sabina Ispas a afirmat: „Aceste tezaure umane vii sunt cele care păstrează sistemul cultural, toate formele de exprimare, al acestui spaţiu (...) Tezaurele umane vii sunt nişte repere culturale care transmit informaţie, o păstrează şi au o mare funcţie educativă şi formativă. Comisia a analizat mult ofertele din dosare - prezentarea fiecărui participant la această competiţie.

Fie că joacă după datină, "românește de împerecheat", "românește în ponturi", "românește de învârtit", "hărțag în două laturi", fie că știu hori din grumaz sau să țeasă trăistuţe „de duminică” purtate ca accesoriu al costumului popular, trăistuţe „de hotar”, purtate de cei care mergeau la muncă, pentru a transporta mâncarea, sau „de mort”, ce era dată celui ce începea să sape groapa, feţe de masă „năvădite în flori”, în amestec de bumbac şi fuior, „chindeauă” în 2 şi 4 iţe, cu alesătură şi urzeală din bumbac sau cu „hir de chedecă” în urzeală şi băteală, cu negru şi galben, „pentru că asta-i e menirea”, artiștii denumiți TEZAURE UMANI VII nu dau niciodată liniște ulițelor satului.

Decernarea titlului de TEZAUR UMAN VIU nu înseamnă bani sau alte avantaje materiale. Meșterii cărora le-au fost decernate aceste titluri și-au câștigat pâinea, o viață întreagă, muncind câmpul, crescând copiii, sau făcând diverse alte meserii. Onorantul titlu primit reprezintă confirmarea că nu au luptat degeaba pentru un ideal, acela de a păstra nealterat ce au învățat de la înaintași.

Acest titlu onorific, acordat de Ministerul Culturii si Identitatii Nationale, a pornit ca o inițiativă UNESCO pentru salvgardarea, păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial. Acesta vizează, pe de o parte, creșterea gradului de recunoaștere și vizibilitate a păstrătorilor și transmițătorilor elementelor de patrimoniu cultural imaterial în cadrul comunităților din care fac parte, al specialiștilor și al publicului larg.

Prin bunăvoinţa Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale publicăm lista românilor declaraţi „Tezaure Umane Vii”