Un proiect fundamental: arhivarea

În anul 1944, la Geneva, au fost înființate Arhivele Internaționale de Muzică Populară, Constantin Brăiloiu propunând, cinci ani mai tărziu editarea unei colecții discografice universale, având sprijinul UNESCO. A urmat editarea unei prime tranșe de 10 discuri ilustrative ale proiectului, „Colecția universală de muzică înregistrată” ce avea să funcționeze sub egida UNESCO începând din 1951, promovând pe plan internațional cele mai reprezentative exemplare ale patrimoniului cultural imaterial al omenirii, selectate după criterii riguroase de autenticitate și valoare artistică. Viziunea inovatoare de întemeiere a arhivei discografice a lui C. Brăiloiu a constituit baza tuturor demersurilor ulterioare de editare discografică a folclorului. Astfel, după înființarea institutelor de stat profilate pe cercetarea, tezaurizarea și conservarea folclorului, paralel cu monografiile folclorice de colecție, s-a inițiat seria discografică document intitulată „Colecția națională de folclor”. Obiectivul acestei colecții, formulat pe coperta primului disc din colecție, este: „valorificarea, prin difuzare largă, a celor mai vechi și prețioase documente conservate în arhiva Institutului de Etnografie și Folclor și, în acelaşi timp, elaborarea unor „replici” sonore pentru volumele / … /Colecției naționale de folclor” (Speranța Rădulescu). Majoritatea discurilor valorifică tezaurul cules de Brăiloiu și echipa sa de colaboratori, între care îi menționez pe Tiberiu Alexandru, Harry Brauner, Emilia Comișel ș.a. Organizarea discografică respectă criteriile fixate de Brăiloiu, adăugând criterii suplimentare, ca: a) formaţii instrumentale tradiționale, b) muzicanți de altădată, punând în valoare arta muzicanților sătești și a lăutarilor de odinioară.

Proiectul TEZAUR UMAN VIU, TEZAUR DIGITAL, s-a fundamentat, aproape în mod similar, pe nevoia creării de spații alternative și accesibile care să apropie utilizatorii digitali de informații valoroase, pe același principiu de “valorificare, prin difuzare largă, a celor mai vechi și prețioase documente conservate” potențând tehnologia în transformările cotidiene contemporane în domeniile artistice și culturale de masă. Cu atât mai mult, este evident că preocuparea contemporană tot mai accentuată, atât a comunității creative ori a mediului academic sau a ‘utilizatorului curios’, pentru fenomenului înțelegerii modului de organizare și păstrare a trecutului național, nu poate fi negat.  În acest sens, o initiativă culturală pentru consemnarea și punerea în valoare a manifestărilor etnografice cunoscute și stăpânite de persoanele declarate Tezaur Uman Viu este în concordanță cu eforturile institutionale din ultimii ani, dar și cu celelalte preocupari din domeniile etnologice si etnografice prin faptul ca, de-a lungul timpului, s-au intemeiat, in marile centre culturale ale Romaniei, arhive multimedia de folclor si etnografie, muzee etnografice, in cadrul universitatilor au luat fiinăta catedre de folclor si etnografie, iar pe langa Academia Romana s-au dezvoltat institute de cercetare. Pana la adoptarea, în 2003, a noii conventii UNESCO, programul a incurajat statele membre sa creeze o metoda de recunoastere a mesterilor traditionali talentati. În Romania, programul functioneaza in baza Ordinului Ministrului Culturii nr. 2491 din 27.11.2009 pentru aprobarea Regulamentului de acordare a titlului de TEZAUR UMAN VIU.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *